luni, 11 mai 2009


Merge pasind usor pe cimentul tare, cu privirea la sireturile adidasilor. Afara e frig, dar nu il simte, si nu aude nimic, din cauza melodiei care resuna tare din castile mp3-ului. Astfel nu aude cand El o striga. Si merge inainte, totusi cu o mica speranta in suflet ca El va veni dupa ea...
"A uitat." isi spunea ea in gand. Si atunci, o mana rece i se aseaza pe umarul gol. Se intoarce speriata, iar privirea ii patrunde direct in ochii Lui. Se cutremura.
-Hei...! Ce faci aici singura? De ce nu m-ai asteptat?
-Nu stiu... Am plecat pur si simplu. Am crezut ca ai uitat...
-Cum sa uit?? Nu iti amintesti ca ti-am spus ca orice faci, orice cuvant pe care il rostesti inaintea mea ramane prins aici?
...El ii lua mana intr-a lui, apoi i-o duse in dreptul inimii sale.
-Toate vor ramane prinse aici, intiparite, pentru totdeauna.

Ea ii zambi. Apoi se cuibari in bratele lui.
-Te iubesc! ii sopti El.
"...si totusi, o sa uite..."


Si a uitat.

2 comentarii:

Hălăţel spunea...

Nu-mi place finalu'!Nuuuu :((
Mai ales ales acel :'si a uitat' scris mare ,ingrosat si cu rosu m-a facut sa tremur.Era atat de frumos..parea atat de frumos..

Liuba. spunea...

da, s-a terminat trist. :-<

Trimiteți un comentariu